Useri, hipsteri, “popi” și isterii…
Ne-au scos la interval, ne-au deposedat de Cruce și acum lovesc în Potir cu ea!
În Duminica Sfintei Cruci brutalitatea a devenit noul instrument de civilizare forțată. Băt(șc)ălia aceasta nu se putea duce în interiorul bisericilor ci numai în stradă, transformată spontan în matcă a refulărilor huliganice.
Cine sunt soliștii acestei partituri de pancartă? Indivizi educați cu fake-news până la dependență; grupuri motivate de frustrări personale asumate până la dezumanizare. Un spectacol grotesc în care se alocă domenii de viață prin dezmembrare socială.
Ai senzația că ești răpit din propria realitate pentru a asista la înmormântarea ei. Lumea este confiscată din timp și relocată într-un game al isteriei în care taberele sunt distribuite inegal între useri, hipsteri și “popi”. Primele două categorii sunt închegate din trișori profesioniști care încearcă să își impună idolii.
Ne-am dezvoltat vocația de useri și la adăpostul instrumentelor am omis să ne definim caracterul. Crucea lui Iisus nu a venit cu manual de utilizare dar au avut contemporanii grijă să Îi împărtășească know-how-ul lor. N-au intuit că Mântuitorul le va împărtăși din dumnezeirea Lui. El nu a folosit crucea; ci a purtat-o. Și-a asumat-o și i-a modificat conținutul în așa fel încât ea este deopotrivă nebunie (pentru cei ce pier) și putere a lui Dumnezeu (pentru noi, cei ce ne mântuim) cf I Cor. 1,18.
Crucea este biruință asupra imprevizibilului!
Hristos a deranjat prin nonconformismul Său constructiv. Astăzi deranjează prin consecvența Sa, culmea, într-o lume care se laudă cu nonconformismul ei. Pulverizăm tot pe principiul: dacă nu ești cool, nu ai voie să fii; în decență te poți doar deghiza.
V-ați fixat vreun dead-line? “Cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi” (Mt. 21,44). Pentru înțelepciunea credincioșilor orizontul nu este un “dead-line” ci “viața din belșug” (Ioan 10,10) iar capătul drumului nu este sfârșitul călătoriei ci împlinirea ei.
În loc de concluzie: Vă iubiți mamele? Dacă nu le iubiți dumnezeiește înseamnă că nu mimați; într-adevăr, v-ați externalizat sufletele și ați umplut spațiul cu lozinci.
O bună-vestire: Brațele lui Hristos întinse pe cruce i-au cuprins pe toți într-un gest de recuperare divină; chiar și pe cei proști și răi, pledând pentru ei: “…că nu știu ce fac” (Lc. 23,34).
Pr Ioan-Tănase Chiș,
24 martie 2020