Aceasta este mulţumirea mea…

Mântuitorul Hristos îşi numeşte, la un moment dat, ucenicii „prieteni” (Ioan 15, 13-15). În virtutea acestei legături se încredinţează lor, îşi deschide sufletul şi îi investeşte cu Duh Sfânt. Tradiţia iconografică ortodoxă chiar surprinde, la un moment dat, prietenia universală a Mântuitorului în icoana „prieteniei” dintre Iisus şi stareţul Mina. În cele câteva zile în care v-am vizitat la casele dumneavoastră, m-am bucurat de cinstea de a întâlni oameni sinceri, oneşti, cu bune intenţii şi, mai ales, cu o dispoziţie sufletească ce dezvăluie o prietenie de profunzime cu Domnul Hristos. Am fost încântat să descopăr tineri de o generaţie cu mine a căror viaţă este locuită de o bună aşezare în matca credinţei şi a valorilor morale. De fapt, în aceste zile, nu am sfinţit case de străini ci case locuite de prieteni… Pentru toate acestea, simt ca trebuie să vă mulţumesc iar aceasta este mulţumirea mea. „Prietenia este una din alesele virtuţi ale omului. Elementele care o alcătuiesc par să fie în număr de trei şi anume: dragostea, asemănarea de structură interioară şi unitatea de năzuinţe. Prima este dimensiunea ontologică a prieteniei, a doua este dimensiunea psihologică şi a treia, etică. Prietenia poate fi câştigată, dar de cele mai multe ori ea se naşte fără voia şi ştiinţa noastră. La temelia prieteniei rămâne însă tot dragostea; în afară de ea nu putem afla o adevărată prietenie. Dragostea transfigurează totul; are darul puterilor ascunse. Abia prin dragoste, legătura dintre doi oameni e prietenie. De astădată legătura nu mai e periferică ci esenţială, este totală, deschizătoare de noi orizonturi. Iubind omul din fratele tău înseamnă că-l ai pe Dumnezeu aproape, înseamnă că

umbli pe căile permaneţelor. Prietenia este ordine nouă în lumea renăscută a lui Iisus.” (Ernest Bernea, Indemn la simplitate)

Cu preţuire şi prietenie,

Pr Ioan-Tănase Chiş

Ianuarie 2018