Privilegiul de a vă întâlni

Duminică vă spuneam că noi oamenii, prin vocaţie suntem destinatarii iubirii lui Dumnezeu iar „cerurile deschise” (Matei 3,16) ale Bobotezei sunt încă un argument în acest sens.

Un Dumnezeu care ni se dezvăluie şi ne abordează direct, frontal, deoarece în Persoana Mântuitorului vedem „Chipul lui Dumnezeu Celui nevăzut” (cf. Coloseni 1,15). Vederea Lui implică şi prezenţa Lui într-un mod cât se poate de real şi personal şi acesta este, în esenţă, un privilegiu. Iconografia ortodoxă nu utilizează profilul pentru că acesta confiscă tocmai relaţia ori profilul este un început de absenţă. Orice privilegiu este, de fapt, o şansă iar vederea lui Dumnezeu se constituie în marea noastră şansă la sens, autentic, bucurie, putere şi veşnicie. Statistic vorbind, probabilitatea unei vieţi trăite sub semnul privilegiului este infirmă însă „cerurile deschise” ne arată o altă perspectivă...

Am trăit bucuria de a vă întâlni la casele dumneavoastră şi de a vă binecuvânta la început de an. A fost mai mult decât o cinste; a fost un privilegiu...„Iar pe noi pe toţi care ne împărtăşim dintr-o pâine şi dintr-un potir să ne uneşti unul cu altul prin împărtăşirea aceluiaşi Duh Sfânt” (din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare).

Pentru toate acestea, vă mulţumesc!

Al dvs.

Pr. Ioan-Tănase Chiş

9 ianuarie 2019