Ce bine că sunteţi, ce mirare că sunt!

“Atunci regele a dat poruncă să aducă pe Daniel şi l-a aruncat în groapa cu lei. După acestea regele a prins a grăi şi a zis lui Daniel: Dumnezeul tău pe Care tu Îl cinsteşti fără încetare, Acela te va scăpa! Apoi Daniel a vorbit cu regele: O, rege, în veci să trăieşti! Dumnezeu a trimis pe îngerul Său şi a astupat gura leilor, şi ei nu mi-au făcut nici un rău, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui, precum şi în faţa ta, rege, n-am făcut nici un rău!” (Daniel cap.6) Cazul prorocului Daniel iese din matca istorică a unui eveniment punctual relatat şi poate deveni o emblemă a unei stări de fapt, a unui traseu, a unui destin personal. Atunci când iţi asumi o destinaţie, drumul poate fi o jalonare printre multe guri de lei, poate fi o neobosită tâşnire în încercarea de a ieşi din groapa (abisul) care te tine captiv. Este un drum al crucii, al ieşirii din matca propriilor egoisme, al angajării în credinţă ca o neclintită consecvenţă în iubire (faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni). În acest efort neobosit, dincolo de resorturile interioare ale fiecaruia, cei care ne însoţesc sunt îngerii lui Dumnezeu. Comunitatea Sf. proroc Daniel din Floreşti a împlinit de curând un an de existenţă. În 24 februarie 2019 împlinim un an de la inaugurare. Prima slujbă a fost oficiată în ajunul Crăciunului 2017 iar amenajarea spaţiului a început cu 3 zile mai devreme. A fost un efort supraomenesc, probabil în anumite momente am trăit experienţa prorocului Daniel, şi cred că am izbutit doar pentru că Dumnezeu şi-a trimis îngerii în ajutor. Încercarea de a găsi un petec de pamant, de vanzare, pentru amplasamentul viitoarei biserici a fost o provocare aproape utopica. Singura persoana care a aratat deschidere in acest sens, a fost d-nul Nicu Todea. Dincolo de toate incercarile, îmi exprim o mare bucurie, iar pentru a-i da glas, parafrazez din Nichita Stănescu: ce bine că sunteti, ce mirare că sunt! Dumneavoastră sunteţi raţiunea mea de a fi ca preot şi păstor, iar ca să întăresc afirmaţia vă spun că 6 ani am slujit fără nicio pretenţie financiară iar existenţa mi-o întreţin muncind, ca şi dvs, ca şi apostolul Pavel oarecând, convins fiind că „este mai fericit a da decât a lua” (Faptele ap. 20,35). Spaţiul în care slujim şi terenul aferent nu sunt achitate integral iar scadenţa a fost depăşită în 30 dec 2018. Au fost achitaţi 174 mii lei, a mai rămas o diferenţă de 490 mii lei iar deznodămantul se arată a fi incert; concret, neachitarea poate conduce la evacuare. Suntem o comunitate care stă sub semnul creditului… pe 25 – 30 de ani. Aţi ales să plătiţi în avans munca dumneavoastră pentru următoarea decadă de vârstă. Îndrăznesc să spun că jertfa aceasta

mă obligă. Cred că ar trebui să se simtă şi alţii obligaţi; cei care au speculat o nevoie şi au creat o „piaţă spirituală”. Mentionez ca am apelat, in primul rand, la dezvoltatorii direct implicati in zona. Intentionez ca pana la Rusalii sa avem cele doua organisme parohiale infiintate: Consiliul parohial (barbati), respectiv Comitetul parohial (femei) pentru a intensifica metabolismul duhovnicesc al comunitatii noastre (de consultat Statutul BOR https://nomocanon.com/statutul-bor/ ). De asemenea, este in lucru site-ul parohiei si suntem in zorii unui parteneriat prin care sa dezvoltam proiecte de interes comun. Ramane un singur gand: „îndrăzniţi”!... „Harul se dă la eroi... ”!

La MulţiAni!!!

Al dvs,

preot Ioan-Tanase Chis

24 februarie 2019